“Durerea trece, amintirile ramân”. Acest gând îmi trecea prin cap după aproximativ 60 km merși cu bicicleta vinerea trecuta… îmi aminteam că si dățile trecute mă apucaseră diverse dureri , dar îmi aminteam din acele drumuri doar de alergatul de câini, de sunetul bufnițelor, de faptul ca m-am bronzat cu mâneci, de napolitanele de la Păstârnacu, de barul “La vaporul” din Butimanu, unde “naufragiază” toti bețivii satului…
32631_n.jpg
Din acest weekend, în care am făcut peste 180 km (182.7 a înregistrat RunKeeper, dar au fost mai mulți), sigur îmi voi aminti de vulpea de la Stăncesti (am trecut pe lânga o vulpe, cred… sau un câine care semăna cu o vulpe… ba vulpe era, am vazut vulpi și la TV, am fost și la Gradina Zoologică.. sigur era vulpe…), de șoricelul care trecea strada la Zalhanaua, de ariciul de lânga Biserica Eroilor Ploiești, de apusul de soare din Cătunu pe drumul de întorarcere în București… mi-am adus aminte de durere doar când a început să se simtă și de data asta, ma luase și durerea de coloană, și cea de umeri si cea de genunchi…
O să-mi aduc aminte de grupul Bucuria Alergării, care a făcut ultimul antrenament înainte de 100forChildren, la care participă cu 2 membrii la individual (Iulian Serban si Bogdan Doicilă) si 2 echipe de ștafetă (Ovidiu Cladoveanu, Cristian Alexandru Ionescu la 2x 50Km si grupul vesel Lelia Grigore, Loredana Șucu, Cristi Ilie, Iuliana Săbăreanu, Ion Andrei Nicolae la 5x 20km), de grătarul care l-au făcut pentru a celebra rezultatele de la Semimaratonul Bucuriei
58010_n.jpg
(de parcă ar trebui să sărbătorească ceva ca să mearga la gratar…) sau despre copacul care s-a rupt si a blocat șoseaua la Fântâna cu cireși.
Dar cel mai des îmi voi aminti de cei 13 km făcuți în compania Ilincăi Nedelcu (fi-mea, pentru necunoscători) în prima ei zi de mers pe bicicletă fără roți ajutătoare.
Ca sa “demonstrez” și prima parte a gândului meu… în afară de durerea fizică a celor 4 ore jumate dus si 4 ore întors, mai este încă o mare durere… “Tati… o sa-mi fie dor de tine când pleci” (pentru cine nu știe, în timpul săptămanii sunt la serviciu în Bucuresti, iar ea rămâne la Campina…)
“Lasă, că vine tati duminică și o să ne plimbăm cu bicicletele prin Câmpina…”
89046_n.jpg
PS: Și ca să vedeți și ce soră am (trăi-mi-ar) : „Bine că ți-ai luat HARRAR, e un unguent gen Diclofenac, care încălzește zona dureroasă,
Lasă că o să te doară sâmbătă destul !”