Fiecare are doza lui de nebunie, se pare ca doza mea s-a manifestat din plin vineri, când am facut (doar) 27 km pe munte
Traseul a fost :
Cabana Malaiesti – 1 iulie 2016
categories: Hiking
Etichetă: Prahova
Ultramaratonul 100 for children
categories: Ture & MTB, Voluntariat
Sâmbăta aceasta, 4 iunie 2016, la ultramaratonul București-Valea Plopului, vremea a fost după inimile participanților la acest ultramaraton, frumoasă și caldă. Și când zic participanți nu mă refer doar la alergători, ci și la susținătorii acestora (Galantomi), la voluntari… A plouat fix până la startul cursei, iar pentru superstitioși, pe la km 13 a dat și soarele.
Păreri / opinii / reacții ?
1. Discutie cu o doamnă din Ogretin, la km 91, aproximativ ora 16 :
– Unde alergați, maică, că v-am văzut și azi-dimineață în București !
– Pâi la Valea Plopului !
– Doamne ferește….
2. Discutie cu alta doamnă, tot din Ogretin, la km 94, aproximativ ora 16.15, eram eu pe bicicletă, cu 2 alergători :
– Așa, aleargâ-i cu bicicleta !
– Pâi îi tot alerg din București !
– Mai crede omu, dar nici chiar așa !
3. Constatarea lui Andrei (a terminat traseul in 10 ore si 1 minut), pe la km 85 : „De ce oare îmi bat joc de mine ?!?”
4. Pe la km 60, tot Andrei și-a scos tricoul și a alergat „la bustul gol”, iar prin Văleni, toate grupurile de fete începeau să chicotească după ce trecea el.
5. Prin zona Văleni – Valea Plopului am auzit mai multe comentarii ale trecătorlor de genul „Pâi i-am văzut și anul trecut”.
Acesta a fost al doilea ultramaraton la care am participat ca voluntar, ultramaraton în care am observat schimbările și sentimentele pe care le experimentează omul la efort fizic intens.
Sentimente si emoții pe care le-am experimentat și pe propria piele,dar pe care le-am putut vedea și pe fețele participanților. Provocarea pentru mine nu a fost cei 100 km (care pentru mine au fost aproximativ 150, fiindcă m-am și întors după alti alergători care au rămas în urmă), ci a fost cele 14 ore petrecute în șa. Noroc că am avut acasă o maseuză pe cinste (mulțumesc, Ilinca), care mi-a masat genunchii, spatele și umerii și sâmbătă seara si duminică dimineața. Tot cu Ilinca am făcut și bicicleala de recuperare de duminică.
In afară de energie pozitivă și voie bună, la final am primit cele mai inspirate cadouri de la organizatori. Pe langă medalia de voluntar am primit o pernuță, fiindca știau că o să adorm în mașină până acasă (multumesc Ilie pentru transport), și un papion pe care îl voi purta cu mândrie la evenimentul de miercuri, „Business pe bicicletă”, organizat de JCI București.
Felicitări tuturor participanților (din câte știu a fost rată de abandon 0), felicitări zăpăciților din #BucuriaAlergarii, și la anu’ s-o facem și mai lată
Vezi, Batman, ca nu-i ca-n filme…
categories: Ture & MTB
Sâmbătă, 5 septembrie, la Câmpina Open MTB a fost ca-n reclame.
Ca să fiu mai clar, prima reclamă a fost aia cu „Vezi, Batman că nu-i ca-n filme”, adică kilometrul de teren plat nu e ca kilometrul de circuit MTB. După un start ca-n circuitul Franței (peste 600 participanti, Safety-Car, filmări cu dronă, etc.) a urmat urcarea unui ditamai dealul, și coborarea lui pe partea cealaltă, și nici măcar nu se făcuse de un kilometru. La coborâre majoritatea participantilor
și-au pierdut bidoanele de apă, fiindcă le-au sărit din suporți. Și dealul a fost doar începutul, a urmat un slalom printre ciulini, pietre si gropi. Foarte „asemănător” cu asfaltul, nu ?
Următoarele reclame au fost cele la Catena, farmacia inimii (niște publicitate gratuită…). Nu a venit nici Stela nici Arșinel, dar au venit 129 de reprezentanți ai trustului de farmacii, aproape un sfert din numărul total de participanți, de toate varstele (7-54 ani) din toate colțurile țarii (Alexandria, București, Brașov, Constanța, Craiova, Iași, Oradea, Pitești, Suceava, Timișoara, etc). Toti îmbrăcati în tricourile „echipei” Catena Racing Team. Felicitări, este cea mai sănătoasă formă de team-building pe care am văzut-o până acum, majoritatea team-building-urilor având alt tip de sporturi : Halbere, Sticlism, Coniac-Canoe, etc.
Cu toate că imediat după cursă am promis că nu mai fac, în asteptarea urmatoarelor curse voi face niște Business pe Bicicletă (24 septembrie) si ma voi bucura ca voluntar la Ultramaratonul caritabil – Bucuria alergării, bucuria ajutorului.